Voi, acei pierduți în lume
ce nimica n-aveți sfânt,
voi nu L-ați văzut pe Domnul
niciodată pe pământ...

Nici în vuietul furtunii,
nici în trăsnetul din nori,
nici în freamătul pădurii,
nici în roua de pe flori.

- Nici nu-L veți vedea vreodată
până-n Ziua de Apoi,
căci voi n-ați crezut Întrânsul
și El S-a ascuns de voi.

O, nefericit e-acela
care nu-L ascultă az’
căci acela-n veci zadarnic
o să-L strige la necaz...

Suflete pierdut în rele,
nu mai sta nepăsător...
Crede-n Domnul, crede până
Îl mai ai Mântuitor...