Am întristat pe Dumnezeu
Cârtind la viaţa mea amară
Dar n-am crezut că este rău
Să murmur în umbletul meu!
Sau că-i un lucru de ocară.

Am întristat pe Dumezeu
Prin fapta mea cea egoistă
Şi n-am văzut nimica rău,
c-am adunat aici mereu
Şi n-am văzut fiinţa tristă!

Am întristat pe Dumnezeu
Având de toate în hambar
Dar n-am crezut că eul meu
Renunţă chiar la Dumnezeu
Rămânând rece, şi amar.

Dar iată Domnul a venit
Cu glasul Lui cel iubitor,
Din dragoste El mi-a şoptit
Când m-a văzut că-s rătăcit
Ascultă fiu rătăcitor!

Pământul tot Îmi aparţine
Cu tot ce este-n Univers
Ia seama dar şi fă doar bine
Să nu ajungi dat de ruşine,
Înaintea Celui ce-a dat mers.

De vrei să trăieşti fericit
Priveşte-n jurul tău cu milă
La cel ce este greu trudit
Şi nare sprijin pe pământ
Tu să îi fii a lui movilă.

Să caute Biblia ce-nvaţă
Cum coborâ-ta Mântuirea,
Să caute-al cerului povaţă
Ce ne mai dă azi o speranţă
Găsind în ea nemărginirea.

Şi câştigând un suflet nou
Vei dobândi eternitatea
Pentru acel născut din nou
În cer se-aude un ecou
Căci a găsit Divinătatea.

Şi v-a ajunge-n nemurire
În Ţara de noi mult dorită
Noi toţi vom fi în strălucire
Cu-Acela din nemărginire
Dorinţa v-a fi împlinită.

Amin