Isuse, când Te-am ascultat,
eu am crezut că m-ai iertat,
- și ceru-n suflet l-am primit
Isus Iubit.

Plângând sub Cruce Ți-am căzut
și Ți-am vorbit, și Ți-am tăcut,
și ca o flacără ardea
iubirea mea.

Cu suflet fericit nespus,
Te preamăream strigând Isus,
cu chipul cel mai strălucit:
- Sunt mântuit...

O, oare cum să nu spun eu
ce minunat e Dumnezeu,
ce plin de dragoste e El
în orice fel!

Cât voi trăi eu am să spui
ce dulce-i mântuirea Lui,
să afle toți iertarea Sa
la Golgota.

Oricine Îl primește-acum
și-ncepe-al mântuirii drum
meargând pe el pân-la sfârșit,
e fericit...