Isuse, când ai să cobori
cu slavă-n Ziua Ta cea Mare,
mai strălucit ca mii de sori,
- ce spaimă...
și ce sărbătoare!

Ce spaimă pentru toți cei răi
care-au trăit numa-n păcate,
- ce Sărbătoare pentru-ai Tăi,
care-au trecut răbdând prin toate!

Ce fericire va umplea
acele inimi credincioase
ce lângă Tine-au vrut să stea
prin orice zile furtunoase.

Dar ce zdrobite vor privi
spre focul veșnic ce le-așteaptă
acele inimi care-aici
Ți-au prigonit Cărarea Dreaptă!

O, Scump Mântuitor Iubit,
eu vrea Cărarea Ta a ține,
ca la Sfârșitul cel Slăvit
să pot fi-alăturea de Tine...