Doamne, sunt o trestioară,
orice vântișor mă zboară,
orice mică adiere
mă-ncovoaie după vrere,
și-n oricât de mică boare
eu mă clatin pe picioare...

Și n-aș vrea să-mi fie frică,
Doamne-n lume de nimică,
ci orice furtuni să geamă
duhul meu să nu se teamă,
și orice-ncercări să vină,
să-mi stea inima senină...

Doamne, Tu-mi poți face-odată
inima neclătinată,
dragostea netulburată,
și credința ne-nfricată...
Doamne, fă să am odată
inima neclătinată...