- Prietene, sunt veacuri de când un chip de fum
a scris aceste lacrimi ce tu le cânți acum
demult e iar țărână condeiul ce le-a scris
și visul ce le-atinse demult e iarăși vis.

S-a reîntors în sine cuvântul liniștit
ca raza iar în floare când fructul s-a-mplinit
ca norul iar în mare când rodul și-a adus
- dar Harul și Iubirea din ele n-au apus.

Lumina și Iubirea ți-aduc acest mesaj
răzbind prin timp și luptă cu neclintit curaj
tot ce-i din ele-n tine va tresări cântând
și-același duh va crește și-n tine-același gând.

Deschide-ți larg fereastra spre-aceste dragi grădini
cu-a suta primăvară ți-aduc aceiași crini
aceleași raze calde și-același cer deschis
înveșnicite-n ele, din clipa când le-am scris,
privește-mi-le tainic și-atinge-le pios
că-i sfântă și eternă iubirea din Hristos!