O, noi ne-ndepărtăm de Tine
cu cât vii Tu mai mult spre noi
cu cât Ți-s mâinile mai pline
și darurile tot mai noi.

- O, cum să ne cunoști pe față
ceva cu Tine semănând
când din netrebnica viață
ne vom întoarce oarecând?

Silește-ne către Lumină
cât încă noaptea n-a sosit
să nu sfârșim în vechea vină
să nu murim cum am trăit!