E Noaptea Învierii! ...
o, pân-aici afund
chemările de clopot căutându-mă pătrund,
pe glasul lor de-afară vin gândurile stol
umplându-mi dintr-o dată întreg mormântul gol.

O, Paștile din anii copilăriei când
era atâta soare pe față și pe gând
când primul clopot, noaptea, trezindu-ne venea
lumina, dintr-o dată pe toate strălucea.

O, cămășuța nouă... și oul înroșit,
bisericuța albă pe dealul înflorit,
lumina Învierii, fiorul neuitat
din clipa sărutării: Hristos a Înviat! ...

- De amintirea sfântă a tuturor luat
aș vrea să spun spre-un suflet: Hristos a Înviat,
- dar sunt atât de singur
- și gândurile roi,
pe-același glas de clopot le retrimit napoi.