Ce oare duci cu tine-n clipa
când treci spre Țărmul celălalt
și când îți tremură aripa
peste abisul cel mai nalt?

- Nimic, ci numai spada ruptă
în lupta unicei credințe
spre bucuria ne-ntreruptă
de Dincolo de suferințe.

Sau cântul care niciodată
n-a fost așa năuntrul lui
ca astăzi când întâia dată
te înfioară cum îl spui.

Nimic din ce-ai cules pe cale
nu te-nsoțește peste-abis
rămân de-a pururi ale tale
doar ce nainte ți-ai trimis.

La Cel ce-n veci te răsplătește
pentru fărâma de fior
ce-n suflet pentru El îți crește
în zborul scurt și trecător.