Nu mă-nspăimânt de drumul pe care merg curând
el nu-mi va fi-ntuneric ci numai strălucire
iubirea o să intre la mine surâzând
ca-n cea mai fericită și dulce întâlnire.

Topi-mi-se-va Timpul într-un etern șuvoi
prin care voi străbate din veac în veac mai iute
prin stări mai fericite, mai nalte și mai moi
urmând Desăvârșirii pe zări nestrăbătute.

- O, vuiete-ale lumii, ispite și-ngroziri
demult nu mă-nspăimântă a voastre-amenințare
puteți zdrobi ființa trupeștii mele firi
căci sufletul mi-e liber, nebiruit și tare.

Demult nu vă mai caut deșarte promisiuni
ce-ați otrăvit odată atâtea zări din mine
ci liniștit mi-e zborul pe-aripi de rugăciuni
când mă-nveșmântă valuri de-armonii divine.

Cântarea rugăciunii spre ceruri când mi-o sui
le văd și mai senine, mai largi și mai curate
și nu mi se oprește decât în fața Cui
mi-a dăruit aceste minuni nemăsurate.

... Recunoștință, numai recunoștință
s-aduc și-n rugăciune și-n lacrimi și-n cântare
Eternă-nțelepciune ce-mi schimbi al morții chin
în cea mai fericită și sfântă Liberare!