Eu n-am să mă opresc niciunde
oricâte-ademeniri m-ar cere
prin scutul meu nu va pătrunde
săgeata viperei, de fiere.

N-am să-mi descalț încălțămintea
și n-am să mă dezbrac de zale
nici coiful ce-mi păzește mintea
nici spada nu mi-o las pe cale.

- Mi-ar fi plăcut și mie poate
să am o cruce mai ușoară
să nu trec orb pe lângă toate
plăcerile ce mă-nconjoară.

Dar când cunosc cu ce durere
se cer cândva răscumpărate
mă lupt cu orișice plăcere
și fug înspăimântat de toate.

Da, nu mă voi opri niciunde
oricâte-ademeniri m-ar cere
nici spada nu-mi las până unde
mai pot fi vipere și fiere!

—Traian Dorz