Când m-am născut cu trupul acesta printre voi
era și nor și noapte și iarnă și război...
Ce stări nefericite, cum s-au răsfrânt durut
cu toată-amărăciunea pe viața mea de lut!

Când m-am născut cu duhul din Duhul Cel Divin
era și primăvară și pace și senin
tot cerul cu pământul se-mbrățișau zâmbind
privindu-mi viața nouă din lacrimi zămislind.

Din ea pe câte drumuri apoi am străbătut
împrăștiat-am darnic al lacrimii avut
nemaifiind pe lume decât un călător
cu cât duc mai puține pot merge mai ușor!

Când Mâine înc-o dată mă voi renaște iar
va străluci Cuprinsul de-un nou și veșnic har
și-abia-n a treia viață voi strânge fericit
ce-n celelalte două am ars și-am dăruit! ...