- Către mai-marele cântăreţilor.
- Se cântă ca „Cerboaica zorilor”.
- Un psalm al lui David
- Psalmii 22:1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
- Psalmii 22:2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
- Psalmii 22:3 Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
- Psalmii 22:4 În Tine se încredeau părinţii noştri; se încredeau şi-i izbăveai.
- Psalmii 22:5 Strigau către Tine şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine.
- Psalmii 22:6 Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
- Psalmii 22:7 Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
- Psalmii 22:8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
- Psalmii 22:9 Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
- Psalmii 22:10 de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
- Psalmii 22:11 Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
- Psalmii 22:12 O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
- Psalmii 22:13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
- Psalmii 22:14 Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.
- Psalmii 22:15 Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii; m-ai adus în ţărâna morţii.
- Psalmii 22:16 Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele;
- Psalmii 22:17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;
- Psalmii 22:18 îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.
- Psalmii 22:19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
- Psalmii 22:20 Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!
- Psalmii 22:21 Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!
- Psalmii 22:22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
- Psalmii 22:23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
- Psalmii 22:24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
- Psalmii 22:25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
- Psalmii 22:26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie!
- Psalmii 22:27 Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
- Psalmii 22:28 Căci a Domnului este Împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
- Psalmii 22:29 Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
- Psalmii 22:30 O sămânţă de oameni Îi va sluji şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
- Psalmii 22:31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
Tot mai grea...
Autor:
Traian Dorz
|
Album:
Cântări Uitate
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 07/02/2025
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 07/02/2025
Referințe
Tot mai grea și mai adâncă
noapte mă-nconjoară,
inima-mi plângând așteaptă
zorii să răsară...
Dar de ce nu vor, o Doamne,
zorii să răsară?
Mi-arde-n suflet dor de ducă
mare, - tot mai mare,
știu că nu e mult, - și totuși
nu mai am răbdare...
- Spune-mi, cum să fac, o Doamne,
să mai am răbdare?
Depărtările mă cheamă,
jalea mă pătrunde,
și m-aș duce, duce, duce
până nu știu unde,
dorului să-mi aflu-astâmpăr
până nu știu unde.
Curg din gene și din suflet
lacrimile vale,
printre spinii suferinței
nu-mi văd nici o cale...
- Spune-mi, când vei face Doamne
printre ei o cale?
Arde-n jarul istovirii
inima-ntristată.
Ah, Izvorule-al Iubirii,
gura mi-e uscată...
Când vei răcori Tu oare
gura mea uscată?
Nu-i pe lume nici o vrajă
s-o mai țin în seamă.
- Zori doriți, izvoare limpezi
dorul meu vă cheamă,
dorul meu aprins și mare,
doar pe voi vă cheamă!
Inima de-abia mai poate,
ochiu-abia mai plânge,
glasu-abia se mai aude,
viața mi se frânge,
arsă ca pe-un rug de flăcări
viața mi se frânge.
Zori doriți și dulci și rumeni,
ah, veniți odată...
că m-aș duce, duce, duce,
- Doamne, da-s legată.
Până v-aș afla, m-aș duce
Doamne, da-s legată...
noapte mă-nconjoară,
inima-mi plângând așteaptă
zorii să răsară...
Dar de ce nu vor, o Doamne,
zorii să răsară?
Mi-arde-n suflet dor de ducă
mare, - tot mai mare,
știu că nu e mult, - și totuși
nu mai am răbdare...
- Spune-mi, cum să fac, o Doamne,
să mai am răbdare?
Depărtările mă cheamă,
jalea mă pătrunde,
și m-aș duce, duce, duce
până nu știu unde,
dorului să-mi aflu-astâmpăr
până nu știu unde.
Curg din gene și din suflet
lacrimile vale,
printre spinii suferinței
nu-mi văd nici o cale...
- Spune-mi, când vei face Doamne
printre ei o cale?
Arde-n jarul istovirii
inima-ntristată.
Ah, Izvorule-al Iubirii,
gura mi-e uscată...
Când vei răcori Tu oare
gura mea uscată?
Nu-i pe lume nici o vrajă
s-o mai țin în seamă.
- Zori doriți, izvoare limpezi
dorul meu vă cheamă,
dorul meu aprins și mare,
doar pe voi vă cheamă!
Inima de-abia mai poate,
ochiu-abia mai plânge,
glasu-abia se mai aude,
viața mi se frânge,
arsă ca pe-un rug de flăcări
viața mi se frânge.
Zori doriți și dulci și rumeni,
ah, veniți odată...
că m-aș duce, duce, duce,
- Doamne, da-s legată.
Până v-aș afla, m-aș duce
Doamne, da-s legată...
Notă după Psalmul 22
Adăugat
în 08/02/2025
de loredanam
Statistici
- Vizualizări: 93
- Export PDF: 3
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
De același autor
Eclesiastul 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.