Tot mai grea...

Autor: Traian Dorz | Album: Cântări Uitate | Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 07/02/2025

Referințe

Psalmii 22

Către mai-marele cântăreţilor.
Se cântă ca „Cerboaica zorilor”.
Un psalm al lui David
Psalmii 22:1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?
Psalmii 22:2 Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă.
Psalmii 22:3 Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
Psalmii 22:4 În Tine se încredeau părinţii noştri; se încredeau şi-i izbăveai.
Psalmii 22:5 Strigau către Tine şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine.
Psalmii 22:6 Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
Psalmii 22:7 Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
Psalmii 22:8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!”
Psalmii 22:9 Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la ţâţele mamei mele;
Psalmii 22:10 de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
Psalmii 22:11 Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
Psalmii 22:12 O mulţime de tauri sunt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
Psalmii 22:13 Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
Psalmii 22:14 Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu.
Psalmii 22:15 Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii; m-ai adus în ţărâna morţii.
Psalmii 22:16 Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele;
Psalmii 22:17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc;
Psalmii 22:18 îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.
Psalmii 22:19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
Psalmii 22:20 Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor!
Psalmii 22:21 Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului!
Psalmii 22:22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
Psalmii 22:23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi toţi, sămânţa lui Iacov, slăviţi-L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămânţa lui Israel!
Psalmii 22:24 Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
Psalmii 22:25 În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
Psalmii 22:26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veselă să vă fie inima pe vecie!
Psalmii 22:27 Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul; toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
Psalmii 22:28 Căci a Domnului este Împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.
Psalmii 22:29 Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
Psalmii 22:30 O sămânţă de oameni Îi va sluji şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
Psalmii 22:31 Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.

Tot mai grea și mai adâncă
noapte mă-nconjoară,
inima-mi plângând așteaptă
zorii să răsară...
Dar de ce nu vor, o Doamne,
zorii să răsară?

Mi-arde-n suflet dor de ducă
mare, - tot mai mare,
știu că nu e mult, - și totuși
nu mai am răbdare...
- Spune-mi, cum să fac, o Doamne,
să mai am răbdare?

Depărtările mă cheamă,
jalea mă pătrunde,
și m-aș duce, duce, duce
până nu știu unde,
dorului să-mi aflu-astâmpăr
până nu știu unde.

Curg din gene și din suflet
lacrimile vale,
printre spinii suferinței
nu-mi văd nici o cale...
- Spune-mi, când vei face Doamne
printre ei o cale?

Arde-n jarul istovirii
inima-ntristată.
Ah, Izvorule-al Iubirii,
gura mi-e uscată...
Când vei răcori Tu oare
gura mea uscată?

Nu-i pe lume nici o vrajă
s-o mai țin în seamă.
- Zori doriți, izvoare limpezi
dorul meu vă cheamă,
dorul meu aprins și mare,
doar pe voi vă cheamă!

Inima de-abia mai poate,
ochiu-abia mai plânge,
glasu-abia se mai aude,
viața mi se frânge,
arsă ca pe-un rug de flăcări
viața mi se frânge.

Zori doriți și dulci și rumeni,
ah, veniți odată...
că m-aș duce, duce, duce,
- Doamne, da-s legată.
Până v-aș afla, m-aș duce
Doamne, da-s legată...

Notă după Psalmul 22