Cât de frumos poate fi cerul
Când e senin, fără de nor,
Când cu blândețe îți zâmbește
Soarele cald, strălucitor! . .

De toate uiți și lași în urmă
Lacrimi, dureri și întristări,
Căci au trecut; iar azi, ești liber
Precum o rândunică-n zbor!

Către tăriile albastre
Te-ai înălța, te-ai înălța. .
Să nu îți mai aduci aminte
Că pe Pământ ai fost cândva! ...

Cât de frumos poate fi cerul...
E poarta către Dumnezeu!
Atâția sfinți privesc spre boltă:
De ce, dar, n-aș privi și eu?

Sunt însetat de Înălțime! . .
Sunt însetat de Absolut! ...
Sporește în mine-această sete,
Pe zi ce trece, tot mai mult. .

Un dor sublim ce-mi crește aripi
În suflet, către alte zări
În care pacea și iubirea
Nu locuiesc sub negri nori! ...

De-aceea-n zilele senine
Cu soare cald, strălucitor,
Eu simt că sunt tot mai aproape
De plaiul cu veșnice flori!

Cât de frumos poate fi cerul! . .
De ce? Că-n El e cineva
Al Cărui Duh trăiește-n mine
Și vrea acas' a mă purta!

În mine-i arșiță. . mi-e sete...
Astfel eu mă topesc de dor...
El se va ostoi în clipa
Când voi bea din sfântul izvor!

Atunci când sus, cu Absolutul,
De-a pururi mă voi contopi. .
-O, sfânt izvor al nemuririi,
Până atunci cât va mai fi? ...