Să nu privești suferința
Doar ca rodul crud și-amar,
Al păcatelor din viața,
Al căderii lui Adam.

Scrie-n cartea "Iov" că Domnul
Scapă pe nefericit
Prin dezastrul ori necazul,
Tot de El îngăduit.

Deci, să nu plângi peste fire,
Nu te tângui mereu!
Să nu întrebi în neștire:
"De ce, Doamne, tocmai eu?"

Ți-e încercată credința,
Căci Isus a pătimit,
Îți vei răbda umilința,
Până crucea ți-ai iubit...

Ce să faci cu-amărăciunea?
Domnului să o predai,
Și o va schimba-n fântâna
De-ape vii, în drum spre Rai.

Ca scoica de-un bob-rănită
- De nisip, pe fund de mare,
În cochilia ta lovită
Vor crește mărgăritare.

Când plouă pe drumul vieții,
Tu să îți repeți întruna:
Că, prin întristarea feței,
Inima-ți va fi mai bună!

Ce să mai faci cu tristețea?
Să extragi din mina-i aur:
Brățări de experiență
S-aduni, să dai din tezaur!

De sus vei primi putere
Și pace, și alinare,
S-ajuți, să dai mângâiere
Altora, în încercare!

Și, de crezi că Isus este
Lângă tine-n orice greu,
Vei vedea: vei trece peste
Orice test, cântând mereu!

9-02-2025, Vâlcea