Ezechiel cap. 8.
Idolatria în templu


În anul al șaselea ziua a cincea a lunii a șasea
Pe când stăteam în casă, bătrânii lui Iuda
Stând înaintea mea
Mâna Domnului a căzut peste mine așa
Încât o simțeam fină ca mătasea
Când un chip mi se arătase mie sluga Sa
Chipul avea de om înfățișarea
De la coapse în jos era foc
Iar în sus și-arăta valoarea
De bronz lustruit și m-a uimit pe loc.
El a întins ceva ca o mână
Care m-a apucat de zulufii de păr
Duhul m-a ridicat între pământ și cer
Și m-a dus la Ierusalim
În viziuni ale Lui DUMNEZEU
Fizic ori poate doar duhul meu.
În ușa porții de la miazănoapte
Văzură ochii mei
Din mesajul divin stârninu-i mânia
Locul idolului ce făcea gelozia
Și Slava Lui Dumnezeu mi se arăta pe cale
Așa cum o văzusem și-n vale
El mi-a zis:
”Fiu al omului ridică-ți ochii spre miazănoapte”
Am privit și iată idolul acesta al geloziei amare
Era la miazănoapte de poarta de intrare
Și mi-a zis
”Fiu al omului vezi ce fac ei? ...
Cum aprind flacăra mâniei închinându-se la alți dumnezei
Casa lui Israel popor pătimaș ca să mă-ndepărteze de sfântul Meu locaș?”
Sunt încăpățânați ca niște măgari
Dar vei vedea urâciuni și mai mari
Atunci Duhul m-a dus la intrarea curții
Și m-am uitat pe-ndelete
Și iată era o gaură în perete
Și mi- a zis:
Fiu al omului peretele-l sapă
Și am văzut o ușă și mă-ntreabă ce zici? !
Intră să vezi ce urîciuni fac ei aici
Că nu-i vis
Așterne toate acestea în scris.
Erau tot felul de reptile
Și de animale urîcioase
Și iată că-n aceste zile
Văzusem toți idolii lui Israel
Zugrăviți pe pereții acestei case.

Blându Ioan