Cât am pierdut noi pentru Tine
e tot ce-n lume-avem senin
- ce mult e pentru noi Isuse
dar pentru Tine, ce puțin!

Copiii, soarele și casa
ce-n lume numai una ai
iubirea, libertatea, visul
și tot ce-i unic într-un grai.

Pe toate le-am pierdut căci anii
trecuți cu ele, nu mai vin
nu mai revine viața dusă
și tot ce-a fost a fi senin...

Pierduți sunt anii când mânuța
copiilor ne-ar fi-alintat
și ziua când părinții noștri
nemângâiați s-au mormântat!

Pierdutu-s-a prietenia
cu bucuriile din ea
și tot ce fiecare-n lume
o dată numai, poate-avea.
Și numai o zi, ca-n moarte,
și-odată Ți le-am dăruit,
trăind, în fiecare clipă
de mii de ori Ți le-am jertfit!

Pe fața noastră suferința
neșters lăsat-a chipul mut
și nimenea pe lumea asta
nu poate-ntoarce ce-am pierdut...

E unic pentru noi aceasta
- dar pentru vecii toți câți vin
și pentru cât în ei ne-așteaptă
Isuse Scump, - e prea puțin!