Dă-mi Doamne bucuria curatului izvor
ce cântă-n orice vreme, pe soare și pe nor.

Să-mi fie limpezime adâncul ne-ncetat
de nesecate unde mereu împrospătat.

Cu darnică iubire de limpezi rugăciuni
de cântec și răcoare s-astâmpăr răi și buni.

Chiar dacă numai singur mereu am să rămân
cântarea mulțumirii în orice timp s-o-ngân.

Și pasărea fricoasă și cerbul călător
și orice vietate să simtă că-s al lor.

Văzîndu-mă departe să bucur pe-nsetați
în unda mea să-și afle răcoarea-nviorați.

Drumarii să-mi cunoască demult cărarea mea
grăbind cu bucurie să vină și să bea.

Și toți prinzând putere și-odihnă-n drumul greu
întreagă mulțumirea s-o dea lui Dumnezeu!