Vor trece iarăși norii ce-acum se grămădesc
întunecând văzduhul c-o ne-ncetată teamă
pe drumurile noastre ce-acum se chinuiesc
v-a-ntoarce iar Lumina cu dragoste de mamă.
Chiar dacă noaptea încă cu-a ei năluci mai vrea
să sperie cântarea și îngerii s-alunge
va birui Lumina această beznă grea
iar ziua asta sfântă chiar noi o vom ajunge.
O pace nesfârșită se va întinde-apoi
și nemaisperiate cânta-vor rândunele
ce-s ziduri și distanțe pieri-vor dintre noi
să nu ne mai aducem aminte-n veci de ele.
... O, voi ce plângeți astăzi și așteptați mereu
de-ați ști cât e de-aproape această zi-nsorită!
Străjerule, vestește-i că-n ceasul cel mai greu
li se va face noaptea lumină-ntr-o clipită!