Câți ani mi-au trebuit să știu
cât de zadarnice-ajung toate
și ce e-n sufletul pustiu
când fuge de singurătate.
Câți ani mi-au trebuit să-nvăț
puținul ce-l cunosc din lume
când tot ce văd, de orice dăți
are-alte fețe și-alte nume.
Câți ani mi-au trebuit să văd
ce-ajunge-orice neascultare
ce nimicire și prăpăd
așteaptă pe-orice înălțare.
Câți ani mi-au trebuit s-ajung
să-mi pot puțin robi ființa
ca inima să mi-o străpung
s-o poată-ngenunchea căința.
Dar câți ani mi-ar trebui să pot
zdrobi tot ce-i firesc în mine
ca sufletul să-mi fie-n tot
Isuse-ascultător de Tine...