Să iau cât mai puțin din toate,
să dau cât pot mai mult mereu,
să-mi strâng comorile curate
umblând smerit cu Dumnezeu.

Să dorm cât mai puțin din viață
și să lucrez cât pot mai mult
păstrând din tot ce mă învață,
puțin să spun și mult s-ascult.

S-acopăr cât mai mult la alții,
la mine să n-ascund nimic,
mereu mai ʼnalți privindu-mi frații,
mereu pe mine tot mai mic.

Să-mi uit spre alții orice bine,
să-mi uit spre mine orice rău,
să caut, uitându-mă pe mine,
de-aproapelui folosul său.

O, de-aș putea așa prin lume
să trec smerit și credincios...
Atunci m-aș vrednici de-un nume
de ucenic al lui Hristos!