Nu-i loc mai sfânt decât acela
unde-I Hristos și-unde-s ai Săi;
acolo-I Duhul Sfânt putere,
acolo-i dragostea văpăi…
Cuvântul Sfânt acolo-i soare,
credința-i umblet fericit,
iar părtășia sfințitoare
e-avutul cel mai strălucit.

Nu-s stări mai sfinte ca acelea
de pe Taborul luminos,
când e Hristos în toți ce cântă
și toți ce cântă-s în Hristos,
când de Hristos e plin Cuvântul
și-n rugăciune-i plin de El –
atunci și-afară și-nlăuntru
Hristos străluce-n orice fel.

Nu-i ceas mai sfânt decât acela
în care-s frații adunați
și – inimi lângă inimi, una
în duh – se roagă-ngenuncheați;
când rugăciunea lor se-nalță
scăldată-n lacrimi prin Hristos,
îngerii-s frați, iar frații-s îngeri,
pământu-i Sus, iar ceru-i jos.

Nu-i har mai sfânt decât acela
când ești cu Domnul și cu-ai Săi
în rugăciune, și-n cântare,
și-n lacrimi lângă frații tăi;
oriunde-s ei, fă tot și du-te,
oricâți sunt ei, fă tot și stai,
oricum sunt ei, fă tot și-i caută,
că unde-s ei e-un colț din rai!