O, Doamne, fericit e-acela
care-a putut trăi-nțelept:
- slujind Iubirea și-Adevărul
să fie-amândurora drept.

Să nu greșească nici Iubirii
când apără-Adevărul sfânt
nici Adevărul să nu-l calce
pentru-al Iubirii lărgământ.

C-atât de rar putem și minții
și inimii fi-ascultători
ci toți, ori uneia îi suntem
ori alteia părtinitori...

Când Adevărul poruncește
să spui ce Dragostea n-ar vrea
cine-ar putea găsi măsura
spre-a nu greși nici uneia?

Când Dragostea ar vrea s-acoperi
ce Adevărul vrea să spui
- a cui s-asculți, și-a cui să-nlături
a ei poruncă, sau a lui?

Căci Doamne numai Tu știi Singur
de câte ori m-am chinuit
între-Adevăr și-ntre Iubire
când mângâiat, când osândit...

Când mângâiat c-ascult Iubirea
când osândit c-o prea ascult
când întristat c-am părăsit-o
ținând la Adevăr prea mult...


- Lumină veșnic Negreșită
desăvârșește-mă-n Hristos
să le-mpreun nedespărțite
ci-ntrepătrunse armonios.

Că-n El Iubirea-i Adevărul
iar Adevărul este Ea
cum cei doi ochi mi-s o vedere
așa să le-am în viața mea.

Așa să le-am, să văd deodată
și drept și limpede și nalt...
să nu-nchid unul niciodată
când îl deschid pe celălalt.

—Traian Dorz