Am pornit spre Tine, Doamne,
Un peregrin neștiutor
Am pornit cu avânt în pasu-mi
Și-n inimă cu-n sacru dor.
N-am știut ce-ntâmpina-voi,
Pe ce poteci am de umblat…
Am știut doar că la Tine
Vreau să ajung neapărat.
Și plin de râvnă am tot mers
Cântând psalmi pe pajiști line
Și-n rugăciuni pline de har
Lângă izvoare cristaline.
Dar nu trecut-a mult să văd
Că pasul tot mai greu îl am
Și drumul meu când înspre culmi,
Când în prăpăstii îl urmam.
Și ploi cu vânt bătând puternic
Ispite, temeri, ne-ncetat
Au făcut drumul spre Tine
Mai anevoie de urmat.
Însă chiar și atunci știut-am
Că eu la Tine vreau s-ajung
Oricât ar fi drumul de neted
Sau grunțuros, aspru și lung.
Și chiar de nu apuc s-ajung
În viața asta-n cer la Tine,
Tu sa revii ai plănuit…
O, Tu cobori de sus la mine!
Așa că merg plin de credință
Și-un singur lucru știu, atât!
Fie ce-o fi pe a mea cale
Eu vin spre Tin’ numaidecât!