Neliniștit îmi este duhul
cât încă sunt pe drum și lupt,
atâtea temeri și primejdii
mă fac să tremur ne-ntrerupt.

Neîmpăcat îmi este duhul
cât tot întreb mereu și cat,
atâtea taine neștiute
mă-nfometează ne-ncetat.

Nepotolită mi-e iubirea
cât arde-n depărtări și-n dor,
de ce-aș putea să mă prea bucur
cât sunt străin și călător?

Neodihnit este-al meu suflet
oriunde-aș fi, oricum aș sta,
pân-va veni Isus odihna
desăvârșită-n umbra Ta.

Mult milostivă-mpărtășire
cuprinde-mă odihnitor
în veșnica Nedespărțire
în Nemaidepărtatul Dor!