CUM SA TE LAS IISUSE!


Cum să Te las, Iisuse, să pleci de la mine,
Când fără Tine gem şi totul e pierdut?
Cum să Te las, când Tu îmi faci doar bine,
Când doar în Tine iubirea am văzut?

Cum să Te las, să stau de Tine departe,
Când Tu ai sfărmat zidul de mine ridicat,
Când ai adus cerul, de mine, mai aproape,
Şi din adâncuri pe stâncă m-ai urcat?

Cum să Te las, când nimeni nu-i ca Tine,
Din iubire... viaţa pentru mine să-şi dea?
Cum să las nepăsarea scai de mine,
Când Tu faci din mine o cerească stea?

Cum să Te las, când pui balsam pe rană,
Când vindeci orice boală, oricât de rea?
Cum să te las, când dai cerească mană,
Şi-mi eşti alinare în durerea mea grea?

Cum să Te las, de mine, să Te depărtezi,
Când Tu eşti singurul meu Izbăvitor.
Când cu blândeţe, pasul meu cercetezi,
Şi îmi araţi calea spre cerescul izvor?

Cum să Te las, să pleci, să nu Te mai văd,
Când numai cu Tine, am pace şi zile senine,
Când fără Tine ar fi numai iad şi prăpăd?
O, Doamne, nu pleca, nicicând de la mine!

Cum să Te las, când numai Tu-mi dai viaţă,
Şi-ai pus în mine dorul după veşnicie?
Numai Tu mă porţi pe aripi de cutezanţă,
Îndreptaţi spre mântuire, ochii-i faci să fie.

Cum să Te las, când mi-e dor de glasul gingaș,
Și când eu știu, că fără Tine nu pot respira?
Cum să Te las, când m-ocrotești ca p-un copilaș?
Nu-i nimeni ca Tine... să mă poată apăra.

Cum să Te las? Cum să Te las... ?
Când Tu veghezi ne-încetat al meu pas?
Cum să Te las? Cum să Te las... ?
Când cu iubire mă cheamă-al Tău glas?