Nu-Ți pot privi lumina
căci ochii mei de lut
mi-i arde strălucirea
ci stau uimit și mut.

Nu-Ți deslușesc Cuvântul
nici Taina nu-Ți dezleg
cu mintea mea săracă
privesc și nu-nțeleg.

Urechea mea ascultă
ființa-ntreagă-mi vrea
dar ce puțin cuprinde
din tot ce-i lângă ea.

Ce mult aș vrea Isuse
din tot ce-aud cu jind
netăinuit dorința
și gândul să-Ți desprind.

Mi-aplec spre-a Tale glezne
obrajii-nlăcrimați
cerându-Ți Adevărul
ce nu-l văd să-mi arați.

Și să mă nalți pe Stânca
la care n-am ajuns
de unde tot adâncul
să-Ți pot vedea pătruns!