Ființa mea întreagă Te-așteaptă ca pe-un vânt
s-o umpli dintr-o dată cu freamăt și cu cânt.

Simțirea mea așteaptă fiorul Tău ceresc
căci fără el Isuse sunt gol și lâncezesc.

Cuvântul meu așteaptă pecetea Ta de har
căci fără ea întreagă mi-e truda în zadar.

Cântarea mea așteaptă a Tale adieri
căci altfel n-am nici aripi, nici flăcări, nici puteri.

Privirea mea așteaptă s-o-nseninezi curat
căci fără Tine totul mi-e trist și-ntunecat.

- Dar cum s-aprinde duhul când vine-al Tău fior
ce tremur mi-e-n cuvinte când Tu-mi ești harul lor.

Ce dulce mi-e cântarea cvnd Tu ești al ei miez
și limpede lumina când Tu mi-o-nseninezi.

Și-n ce trăiri slăvite înalți ființa mea
când Tu Te-nduri o clipă să mi Te-atingi de ea.