Mulțimea Te-nconjoară Isuse ne-ncetat
privirea Ți-e durută, Cuvântul Ți-e-așteptat.
Dar teama care-o-mprăștii eu nu pot să mi-o-nving
veșmântul, doar veșmântul mă tem să Ți-l ating.

Te-nconjură mulțimea și cei iubiți ai Tăi
și când Te urci spre munte și când cobori spre văi.
Dar eu de-atâta vreme mi-e teamă și mi-e greu
veșmântul, doar veșmântul să Ți-l ating și eu.

O, nu sunt vrednic Doamne, dar câte fărdelegi
și câtă neputință Ți-aș cere să-mi dezlegi
cum nu-mi ating de Tine amarul meu ascuns
privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns.

Eu cred că Tu știi teama și taina din afund
și-mi vezi tot ce-n rușine și-n zbucium îmi ascund
vezi chiar veșmântul Doamne cum să-Ți ating mă tem
privirea, doar privirea departe stau și-Ți chem.

Departe stau Isuse de cei ce Te-mbulzesc
spre Tine numai ochii și gândul mi-ndrăznesc
aruncă-mi doar privirea de-o clipă și-i de-ajuns
seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns!