Nu voi dormi pe totdeauna
când Mâna Ta va trece lin
și-mi va acoperi pe-o noapte
al ochilor trudit senin...

Nici nu mă voi preface-n umbră
nemaiîntoarsă printre vii,
când mă vei semăna pe-o noapte
în sânul liniștitei glii.

Nu mă voi nimici-n țărână
când voi fi pus pe-o vreme-n ea,
- ci am s-aștept ca-n altă mamă,
o altă naștere a mea.

Și-n clipa când cu glasul care
m-ai zămislit cândva, din nou
mă vei chema din așteptare,
- voi fi-nviat de-al lui ecou.

Și-am să mă-nalț spre veșnicia
ce-am așteptat-o adormind,
înmărmurit de strălucirea
a tot ce voi vedea-nviind.

Și-n negrăita mea uimire,
la umbra harfei mele stând,
pierdut, - Îți voi șopti-n neștire
Isuse, Numele plângând...