Dragostea când e curată,
nu lipsește niciodată,
nu-s nici ziduri, nici poveri
s-o oprească nicăieri...
Dragostea când e fierbinte
arde-n ochi și-arde-n cuvinte,
arde-n lacrimi și-n cântări
slava fericitei stări.

Dragostea când e frumoasă
e smerită și duioasă,
credincioasă rămânând
pân-la moarte orișicând.
Dragostea când e deplină
e tăcută și senină,
și-și dă anii minunați
pentru Cer și pentru frați.

Dragostea când este bună
poartă jugul dimpreună,
duce până la sfârșit
crucea lângă Cel Iubit...
Dragostea când e cerească
face sufletul să crească
pân-ajunge luminos,
una-n umblet cu Hristos.

Dragostea când este-ntreagă
de Hristos n-o mai dezleagă
nici tăcere, nici cuvânt,
nici viață, nici mormânt...