Nu-i greu să uiți al suferinței
orice calvar și orice chin,
când sărbătoarea biruinței
te răsplătește pe deplin.
E greu să uiți atunci când rana
stă sângerând necontenit,
când băutura ta și hrana
e numai plânsul chinuit.

O, har ceresc, dar chiar și-n clipa
când orice soare pare stins,
dă-mi sufletului meu aripa
ce să mi-l ʼnalțe mai aprins.

Nu-i greu să lupți când Viitorul
ți-e mai frumos și mai senin,
când tot mai ʼnalt și sfânt ți-e zborul
spre ce-i statornic și divin.
E greu să lupți când tot mai slabă
ți-e flacăra din ochi și glas,
când inima-i mereu mai roabă
și nici un țel n-a mai rămas.

Nu-i greu să crezi când ce te-așteaptă
ți-e tot mai ʼnalt și mai frumos,
când calea ta e tot mai dreaptă
și starea mai lângă Hristos.
E greu să crezi când nici o rază
nu-ți mai răzbate printre nori,
când numai suferința-i trează
și-n toate celelalte mori...