Când mă silesc să merg în sus
eu am mereu pe cale
avânt și-ndemn Iubit Isus
urcușul urmei Tale.

Când mă silesc să mă cobor
spre-adâncuri mai smerite
eu am îndemn stăruitor
tot urmele-Ți sfințite.

Când caut al rugăciunii loc
și-a Tatălui privire
îndemnul Tău îmi toarnă foc
și urma Ta sfințire.

Când suferinți mă ard afund
și-mi ustură durerea
de-a Ta răbdare mă pătrund
și-mi reînnoiesc puterea.

Când cad în lupta Ta înfrânt
când gem zdrobit pe cale
când ostenit și singur sunt
privesc urmele Tale.

Privirea lor mi-aprinde iar
curaj și-avânt în mine
spre orice chin, spre orice har
să merg smerit ca Tine!