Port trupul vechii mele firi
cum rodul floarea-i veștejită
cum duhul tristele-amintiri
cum ochii urma chinuită.

Cu ce sfânt dor aștept un ceas
când vântul veșnic o s-adie
să-mi scuture ce-a mai rămas
de lepădat spre veșnicie.

Aștept un har trecând ușor
peste-adâncimile-ntristate
despovărându-le de dor
și liniștindu-le-mpăcate.

Și-aștept minunea ce slăvit
va șterge urmele trăite
când chipul cel pe veci noit
va crește-n straie strălucite.

Stăpâne Sfvnt - și-Adevărat
culege-mi rodul copt și dulce
din trupul meu despovărat
când trupul vechi o să se culce!