Când vei vedea în Ziua-Aceea
că El era Cel chinuit
ce-amar te vei căi c-avutul
n-ai vrut întreg să-ți fi-mpărțit.

Când vei vedea de ce lumină
și har vei fi pe veci desprins
ce-amar te vei căi c-odată
ți se îmbiau, dar le-ai respins.

Când vei vedea în ce-ntuneric
te duci pe veci zdrobit și mut
ce-amar te vei căi că-n viață
ți s-a tot spus, dar n-ai crezut.

Când vei vedea c-atunci sfârșitul
cu dreapta-i plată te-a ajuns
ce-amar te vei căi că Domnul
te-a tot chemat, dar n-ai răspuns.

Când vei vedea că Domnul Însuși
te-alungă ca pe-un blestemat
ce-amar te vei căi că-n viață
ce ți-a grăit n-ai ascultat.

Când vei vedea sfârșit tot răul
ce neascultând l-ai săvârșit
ce-amar te vei căi că frații
te-au tot mustrat, dar n-ai primit.

Cînd vei vedea că-orice nădejde
de mântuire ți-ai pierdut
ce-amar te vei căi zadarnic
de tot ce vezi, dar n-ai crezut.

- O, Dumnezeu să aibă milă
să nu-ți pierzi sufletul pustiu
să plângi acum spre mântuire
și nu atuncea prea târziu!