M-am bucurat când rugăciunea
mi-o ascultai, - nici nu știam
cu ce cuvinte să-Ți dau slavă
atât de mult mă bucuram.

Mă bucuram când suferința
ce m-apăsa, mi-ai depărtat
- cu suflet plin de mulțumire
cântam de harul Tău bogat.

M-am bucurat când de iubire
mă-mpărtășeam nemărginit
cântarea veseliei mele
zbura înalt și fericit.

M-am bucurat de tinerețe
de veselie și avânt
de prietenie și mulțime
- și-n toate Ți-am avut cuvânt.

Dar bucuria-mpărtășirii
în harul nemaicunoscut
- doar ochii strălucind în lacrimi
mi-o necuprind înalt și mut!