Isuse, niciodată
nu-i nimeni să-mi mai ia
credința minunată
ce-ai pus-o-n viața mea.
Adâncurile-mi toate
purtând al Tău Cuvânt
se-ncheagă mai curate
prin harul ei cel sfânt.

Sau ce-ar mai fi vreodată
din ochii mei să-mi ia
lumina minunată
ce-o am din Fața Ta?
Pe-ntinderi necuprinse
simțirile-mi desprind,
a Tale brațe-ntinse
iubirea mea dorind.

Și ce-ar mai fi vreodată
din inimă să-mi ia
cântarea-Ți minunată
din care-i plină ea?
Nălțimile senine
pe veci m-au înfrățit,
nici viu, nici mort de Tine
să nu fiu despărțit.