S-au dus cei răi de parcă nici n-ar fi fost cândva,
pe rănile țărânii cresc vii și crizanteme...
Pe groapa morții crește viața - și cu ea,
cresc munți ce nu se pleacă și duh ce nu se teme.

Întinde-ți Pace sfântă, mai largul tău hotar
învăluind pământul cu-a dragostei văpaie,
să piară noaptea-n soare, s-apună plânsu-n har
și om cu om să uite c-a fost cândva bătaie.

Și vino Libertate, să-ncingi tot mai senin
cu flori și cu iubire umblările temute,
din umbrele ce pleacă și razele ce vin
Amurgul și-Aurora pe veci să se sărute.

Pe văile ʼnălțate și munții aplecați
să-ntindă Adevărul și Dragostea șosele,
Cuvântul și cântarea să facă lumea frați,
lumina să-nveșmânte pământu-ntreg în ele.