Fărâme din viață

Fărâme din viață aduse la mal
Din volbura mării în sincerul vers
Arată Poetul pe unde a mers
Pe plaja trăirii curat și normal.

M-afund în nisipuri cu tălpi de hamal
Și urma lăsată a pasului șters,
Când aripi mă poartă spre-un nou univers,
Se vede în rodul căzut din curmal.

Ades, ca vulcanul sau tainicul val
Îmi dau la iveală și gândul pervers
Și dorul de jertfă, cu semnul neșters.

Din rugi și suspine ce mor pe caval
Se naște poemul din marele Vers
Ce-arată o Viață prin răni de cleștar.