Psalmistului, ispita lumii
i-a zis: - Frumos mai cânți, de-ai vrea
al lumii aur, tot ți-aș da,
doar mie dacă mi-ai cânta...
- el nici nu s-a uitat spre ea.

Atunci îi zise slava lumii:
- Ce minunat ți-e viersul, vreai
doar mie cântul tău să-mi dai?
Și locul cel mai 'nalt îl ai...
- el nici nu i-a răspuns un grai.

Atunci i-a zis iubirea lumii:
- Ce dulce ți-e cântarea, - eu
de m-ai cânta, te-aș face-un zeu
și toți ți s-ar pleca mereu...
- Dar el tăcu și mai din greu.

Hristos i-a zis atuncea: - Vino
și cântă doar de Jertfa Mea...
Vei plânge-acum, vei sângera
dar Ceru-ntreg te va cânta...
- el I s-a dat cu tot ce-avea!