Între cea mai naltă culme
și-ntre cel mai jos afund,
când mă-nalț cu-ncredințarea,
când cu teama mă scufund.

Cum păcatu-i stricăciunea
sufletului desfrânat,
stricăciunea e păcatul
trupului ispitei dat.

Cum sfințenia-i podoaba
sufletului credincios,
este-a trupului podoabă
sfântul umblet cu Hristos.

Cînd păcatul stăpânește
sufletul ispitei dat,
e păcat orice tăcere
și-orice vorbă e păcat...

Dar când Duhul Sfânt, ființei
tot adâncul i-a pătruns,
sfântă e în tot ce-arată,
sfântă-n tot ce are-ascuns.

Cei răi chiar trăind alături
despărțiți de veacuri sunt,
dar cei buni și dragi sunt veșnic
înfrățiți chiar și-n mormânt...