16 februarie 2025. Când eram copil, pe la vârsta de 8-9 ani, am început să mă simt foarte rău... era vorba de epuizare fără motiv (ceea ce forța starea de repaus la pat), tahicardie (peste 150 bătăi/ minut) și pierdere considerabilă în greutate, fără modificări în dietă sau creșterea efortului fizic (aprox. 8 kg în două luni). Mama a crezut că voi muri și m-a dus la medic. Am fost diagnosticată cu hipertiroidism și am primit un tratament care ar fi trebuit urmat întreaga viață. De asemenea, mi s-a interzis efortul fizic și am primit scutire totală pentru ora de educație fizică. Din fericire, am urmat acel tratament doar doi ani, pentru că Domnul Isus m-a vindecat! Glorie în veci Numelui Său! Anul acesta, El a făcut din nou o minune pentru mine. Pe la vârsta de 20-21 de ani, am început să mă simt din ce în ce mai rău. De asemenea, era vorba de epuizare fără motiv (mult mai accentuată decât în copilărie), palpitații... (simptome comune cu diagnosticul de hipertiroidism). De această dată nu mai apărea în tabloul clinic scăderea în greutate fără motiv, însă au existat alte simptome foarte ciudate, precum durerea și spasmele musculare, senzația de aer insuficient și amorțirea - în special a limbii, a feței, a capului, a mâinilor... dar a fost și o perioadă în care îmi amorțea întreg corpul. De asemenea, simțeam că nu prea am forță în mușchi, uneori chiar deloc. În urma unui consult medical, am fost diagnosticată cu spasmofilie, tetanie cronică și sindromul de oboseală cronică... și am încercat, la recomandarea medicului, suplimentarea cu Calciu, D3 și aminoacizi, însă fără un rezultat satisfăcător. Starea generală era extrem de fluctuantă și uneori îngrijorătoare. Ajunsesem la un moment dat să mă simt ca o persoană paralizată, din cauza epuizării și a amorțelii întregului corp, clipe în care nici nu puteam ține un pix în mână și nici măcar șopti, doar gâfâind și încercând să vorbesc prin semne. Nu voi intra acum în detalii, dar am trecut prin tot felul de stări și gânduri... până la pierderea totală a credinței în vindecarea mea (deși, în continuare, știam că Domnul Isus poate învia și morții) și chiar la încredințarea deplină (indusă de cel rău) că voi muri. După aproape 5 ani de zbucium, când începusem să intuiesc că ar putea fi vorba de boala celiacă (întrucât cel mai rău mă simțeam după ce luam masa), pe data de 9 Februarie 2025, Domnul Isus m-a vindecat, în timpul rugăciunii împreună cu frații și surorile mele de credință iubite. Mărire și cinste în veci Numelui Său! A trecut o săptămână de la acest memorabil eveniment și doresc să mărturisesc oricui că Dumnezeul pe care Îl slujesc este viu! Cu ocazia acestei frumoase mărturisiri, anunț că, în viitorul nu prea îndepărtat, intenționez să îmi retrag poeziile de pe site-ul Resurse creștine. Dacă dorește cineva versurile care au fost postate aici într-un document, îmi poate trimite un mesaj cu adresa de e-mail și, cu ajutorul Lui Dumnezeu, voi avea în vedere să le trimit. Fiți binecuvântați cu viață veșnică!