Din tot ce-aduni c-o ne-ncetată
dorință de-a fi mai bogat,
nu stai tu să te-ntrebi vreodată
ce-i chiar al tău cu-adevărat?

Când ochii tăi privesc la toată
nimica ce ți-ai strâns pe rând,
nu stai tu singur câteodată
să te întrebi ce duci plecând?

Și dacă vezi din câte-s roată
că n-ai nimic nedespărțit,
nu stai tu singur câteodată
să te gândești de ce-ai trăit?

Și dacă pân-acuma iată
de Dumnezeu te tot ascunzi,
nu stai tu singur câteodată
să te gândești ce-ai să-I răspunzi?

Și dacă dragostea-I curată
de-atâta vreme-o tot alungi,
nu stai tu singur câteodată
să te gândești, unde-ai s-ajungi?

Și dacă moartea cu aripa
cea neagră azi ți-ar sta în drum,
nu vezi tu om sărman că-i clipa
să-ntorci la Domnul chiar acum? ...