Tu singur îți faci raiul
și-ți pregătești cântarea,
și tu-ți albești veșmântul
sfințindu-ți ascultarea.

Tu singur, doar tu singur
îți pregătești pe veci,
odihna sau osânda
în care-ai să petreci.

Tu singur îți faci iadul
și-ți pregătești scrâșnirea,
și tu-ți zdrobești nădejdea -
urmând împotrivirea.

Tu singur judecata
ți-o pregătești cu fapta,
trăirea ta te-așează
de-a stânga sau de-a dreapta.

Tu singur poți acuma
să scapi de la pierzare
cât încă poți, - întoarce,
să poți afla iertare.

Tu singur îți poți strânge
în ceruri moștenire,
cât poți mai face bine
și poți umbla-n sfințire.

Ferice-n veci de tine
de-alegi cărarea bună,
lumina-ți va fi haină
și soarele cunună!