Ce mult grijim de trupul
acesta stors și slab,
și n-avem prima grijă
de suflet mai degrab...
Ce mult cârpim la zdreanța
acestei vieți de-un pic,
iar vieții celeilalte
nimic nu-i dăm, nimic...

Ce mult îți zbați tu mintea
doar spre lumesc folos
și nici măcar o umbră
de gând pentru Hristos...
Hrănindu-te cu vise
deșarte an de an,
tot mai sătul ți-e trupul
și duhul mai sărman.

Tot mai bogat ți-e iadul
iar raiul mai sărac
și vine clipa, vine
când toate se desfac...
Mai este între moarte
și tine doar un pas:
- ce spui cu cel din urmă
cuvânt ce ți-a rămas?