Scurt și mărginit e timpul
care ți s-a dat aici,
nu ți-l risipi în lene,
nu ți-l pierde-n lucruri mici.

Scurt și mărginit e locul
care-l poți cuprinde-acum,
nu ți-l socoti statornic,
nu ți-l crede fără drum.

Ci te vezi cum ești: o umbră
o părere, un străin...
Ești și tu la fel cu-aceia
ce se duc și nu mai vin.

Pentru-o clipă de credință
poți scăpa de-un veșnic jar,
printr-un strop de pocăință
de-o vecie de amar.

Timpul tău cel scurt va trece
și de nu vrei azi să vii,
mâine vei vedea ce-amare-s
lacrimile prea târzii.

Mâine vei vedea, dar mâine
e-n zadar orice suspin,
ai să mergi pe veci cu-aceia
ce se duc și nu mai vin!