Ce har e-n inimă iubirea
ce poate arde-nflăcărat,
dar ce păcat când haru-acesta
nu arde pentru ce-i curat.

Ce har e-n suflet dărnicia
ce poate împărți mereu,
dar ce păcat când haru-acesta
nu-i dat întreg spre Dumnezeu.

Ce har e-n viață bogăția,
cât bine poți cu ea să faci,
dar ce păcat când haru-acesta
n-ajunge pân-la cei săraci.

Ce har e-n lume-nțelepciunea
să vezi lumina și s-o știi,
dar ce păcat când haru-acesta
închis, doar pentru tine-l ții.

Ce har e încă mântuirea
ce Domnu-mbie tuturor,
dar ce păcat când haru-acesta
atâția-l uită până mor...

Ce har ceresc e ziua de-astăzi,
ce sfânt s-ar cere s-o trăim,
dar ce păcat că-atâția încă
nu știm din plin s-o folosim!