Tu vrei iubirea ascultând
de-ntreaga Ta chemare
căci cum e ea, iubirea, când
e fără ascultare?

Tu vrei iubirea-mpărtășind
cu frații o simțire
căci când stă rece nesimțind
cum poate fi iubire?

Tu vrei iubirea-n chip smerit
mereu adevărată
căci când trăiește felurit
cum poate fi curată?

Tu vrei iubirea urmărind
folosul Tău în toate
căci ce iubire-i, ea dorind
foloase necurate?

Tu vrei iubirea-n veci așa
unită și-n lumină
căci ce iubire este ea
când minte și dezbină?

Tu vrei iubirea împlinind
cerințele-nfrățirii
căci ce iubire-i, ea-njosind
poruncile iubirii?

Tu-mi vrei Isus iubirea mea
cu frații dimpreună, -
de nu-i așa, cât aș cânta
iubirea mea-i minciună!