Numele meu l-am auzit
șoptit de glasuri iubitoare
și-atunci cu drag am tresărit
de bucurie și-ncântare.

Numele meu a fost strigat
răstit de guri cu dușmănie
și-atunci l-am dus ca pe-un păcat
cu-anevoioasă datorie.

Numele meu mi l-am trăit
cu bucurie sau cu teamă
și-atâția ani mi l-am dorit
mai nebăgat ca orice-n seamă.

Căci toți acei ce mi-l grăiau
aici spre cinste sau ocară
ori prea nălțat mi-l prețuiau
ori prea-l huleau din cale-afară.

Numai cînd Sus va fi strigat
la-nfricoșata Judecată
atunci va fi cu-adevărat
înfățișat după răsplată.

Dar toată viața pe pământ
fiindu-mi spus legat de Tine
l-aș vrea Isus pân-la mormânt
să-Ți facă cinste, nu rușine.

Iar dacă-atunci va fi rostit
nedespărțit de-al Tău Isuse
mă voi numi cum mi-am dorit
de-a lungul slujbei Ție-aduse!