Lăsați-mă s-alerg voios,
grăbit spun cui mă-ntreabă
că-n ascultarea lui Hristos
se cere mers cu grabă.

Nu-mpovărați iubirea mea
cu tot ce ruginește
nici cu ce furii pot lua
sau molia-nvechește.

Nu chinuiți a mele zări
cu șoaptele lăsate
lăsați-mi slobode cărări
virtuților curate.

Disprețuiesc tot ce-i deșert
arunc tot ce mă ține
nădăjduiesc și uit și iert
și înțeleg pe-oricine.

Las bătrânețea-ntârziind
să-și tragă neputința
și-alerg spre unde strălucind
m-așteaptă umilința.

Las tot ce-i căldicel și las
umblarea cea ușoară
căci ziua ce mi-a mai rămas
se-apropie de seară.

Grăbit lucrez cât pot voios
grăbit spun cui mă-ntreabă
grăbit alerg, după Hristos
se cere mers cu grabă!